[PRIVAT] Drumetie prin tundra

Rezumarea primului mesaj :

Odata cu terminarea treburilor ce le mai aveam in capitala,am decis sa parasesc locul si sa plec din nou de unul singur.Calea m-a adus prin taramurile inghetate ale Argaanului,taramuri pustii si foarte reci.Rar daca vedeai o casa sau o ferma la cativa kilometri distanta una de alta.Ce cautau oamenii astia pe aici nu pot sa-mi imaginez.De crescut plante sau animale e aproape imposibil.Poate doar sa creasca pinguini sau eventual ursi polari.Ma acopar cu paltonul ca sa nu inghet si incep sa urc niste stanci inalte ca sa pot avea o vedere mai buna a tinutului.Din ce imi aminteam erau niste vechi ruine prin preajma unde m-as putea adaposti.De cateva zile dormeam sub stanci si gaseam foarte rar cateva crengi sau plante carora sa le dau foc sa ma pot incalzi,asa ca in fiecare dimineata ma trezeam infrigurat.Reusesc sa urc pana in varful stancilor si privesc in jur.Tundra cat vezi cu ochii,iar in zare deja se vedeau calotele glaciare.Privesc la dreapta mea si zaresc cu coltul ochiului,ruinele de care imi aminteam.-Stiam eu ca memoria mea buna o sa-mi fie de ajutor odata si odata,spun cu un mic zambet,in timp ce cobor stancile si ma indreptam catre ruine.

Il las sa continue, in timp ce imi duc o mana putin mai jos, pe spatele lui, in timp ce o misc usor de sus in jos, mangaindu-l, in timp ce rosisem mai tare, si imi apropiasem corpul de al lui.

-Deja vrei runda a doua,ma uit la ea amuzat,rupand incet sarutul.Poate mai incolo,daca te porti frumos.

Rosesc si mai tare, in timp ce il privesc in ochi cateva secunde, dupa care ma apropiasem de el mai tare si il imbratisasem, in timp ce imi pusesem capul pe pieptul lui, si imi acoperisem fata cu mainile.

Pun o mana pe capul ei si incep sa-l mangai usor,in timp ce ma las din nou pe spate si ma sprijin de perete.

Zambesc, asezandu-ma pe picioarele lui, in timp ce il privesc in ochi, si imi pun o mana pe obrazul lui, in timp ce il mangaiam putin, si zambeam.

-Esti mai grea cu vreo 2 kilograme,spun amuzat,privind-o in ochi.Ori e de la peste,ori de la ce am facut mai devreme.

- Nu e frumos sa-i spui unei fete astfel de lucruri, ii soptesc la ureche amuzata in timp ce il sarut pe obraz si chicotesc putin.

-Ultima data cand am verificat,nu-mi pasa de sentimentele altora,spun cu un ranjet sarcastic.Plus,daca te simti complexata de faptul ca te-ai ingrasat,e problema ta,nu a mea.

- Esti rau, mrr, ii soptesc la ureche din nou, amuzata in timp ce il privesc in ochi, si il iau de mana.

-N-am zis niciodata ca-s o persoana care doreste binele in societate,raspund pe un ton calm.Au contraire.Putin imi pasa de ce fac altii si nu-mi pasa decat de mine si viata mea.

- Inteleg, spun pe un ton calm in timp ce continui sa-l privesc. Asa si trebuie sa fii. Oamenii sunt rai, asa ca nu merita compasiune.

-Like I said,nu-mi pasa,ridic din umeri,inchizand ochii si lasandu-mi capul pe spate.

- Esti cam nepasator, spun amuzata in timp ce il privesc in ochi. Dar imi place asta la tine, spun ranjind in timp ce il imbratisez din nou.

-Nu-mi place sa ma complic sau sa fiu emotional,raspund calm,deschizandu-mi ochii si privind la ea.Emotia te face slab,iar drama doar iti creeaza probleme.

- Aici poate ai dreptate. Dar, macar asa te simti .. uman, spun privindu-l in ochi, dupa care chicotind in timp ce imi pun capul pe pieptul lui din nou, zambind.

-Atunci poate mi-am pierdut umanitatea de mult,continui pe acelasi ton.Nu simt regret nici cand moare cineva cunoscut.Am fost singurul care nu a plans cand a murit batranul.

- Nu. Nu ti-ai pierdut-o, soptesc in timp ce inchid ochii si il tine de mana, in timo ce ii mangai obrazul cu cealalta, si continui sa-mi tin capul pe pieptul lui.

-Oricum,nu-mi pasa nici de asta sincer,spun,privind-o in ochi.Nu am low self esteem si nici complexe de genul.Doar o nepasare totala fata de tot.

- Pot intelege de ce. Si eu, sincer sunt cam nepasatoare fata de ce e in jur. De cand mi-am pierdut familia, nu am mai simtit ca apartin de vreun loc, spun inchizand ochii si oftand putin.

-Suna mai mult a drama decat a nepasare,spun pe un ton calm.Te-ai inchis in tine de la faptul ca ai suferit si poate suferi.

- Sincer, nu imi mai pasa, spun privindu-l. Am incetat sa-mi pese de altii de atunci. Desi, am ajuns din nou sa ajung sa tin la altcineva, soptesc in timp ce ii zambesc putin si il privesc in ochi.

-E drama pura,dau din cap,inchizand ochii.Din moment ce observ ca esti o fire emotiva,nu ai cum sa renunti la sentimente.Ca sa fii nepasator nu trebuie sa mai ai emotii.

- Atunci, mai bine ca sunt asa, spun zambind in timp ce il privesc. Nu ma pot imagina ca o persoana fara sentimente, spun inchizand incet ochii.

-Nu e chiar asa rau,spun pe un ton amuzat.Obtii imunitate la prostie,drama,probleme si altele.

- Dar,spun in timp ce il privesc in ochi, exista vreo sansa sa ajungi sa tii la acele persoane pe care le consideri speciale in viata ta? il intreb privindu-l in ochi, in timp ce rosisem putin.